Cadrele didactice din FMI, adanc indurerate, anunta disparitia fulgeratoare dintre noi a profesorului doctor Constantin Tudor, Directorul Departamentului de Matematica, distins cercetator si dascal.
Domnul profesor Constantin Tudor, in primul rand, in calitate de sef al comisiei mele de doctorat, decembrie 2008.
Pascal spunea ca "la un om mare, totul este mare. La un om mediocru, totul este mediocru". Cred ca aceste cuvinte se potrivesc foarte bine profesorului Constantin Tudor. La dumnealui totul era mare: pasiunea pentru matematica, apoi corectitudinea, capacitatea de munca, inteligenta, iar in relatiile cu oamenii excela avand o caldura si o intelegere deosebita a celorlalti. Un parinte ortodox care a plecat de curand la Domnul (parintele Arsenie Papacioc) avea o vorba inteleapta: ca nu dai ceea ce ai, ci dai ceea ce esti. Astfel, profesorul Constantin Tudor daruia mereu din fiinta sa zambind si fiind atat de deschis spre comunicare. Ma gandesc ca acesta o fi motivul pentru care era atat de daruit de Dumnezeu, cu talent, cu putere de munca, cu o familie frumoasa si cu prieteni deosebiti. Cum se explica prolifica sa activitate de cercetare, daca nu printr-o viata ordonata si frumoasa, prin a face totul cu bucurie? Ca director de departament si ca sef de catedra crea in jur doar armonie. Un om placut lui Dumnezeu, cred, si de aceea sunt convinsa ca Dumnezeu nu ne va lasa fara mangaiere si fara raspunsuri la intrebarile si la problemele care au ramas in urma. Un model de modestie si de viata traita din plin, implinita prin faptul ca nu a ingropat talantul primit, ci dimpotriva. Numai ganduri bune pentru cel care asteapta din parte-ne ceva pozitiv. Si-mi aduc aminte cum povestea parintele Galeriu, ca la inmormantarea parintelui Staniloae vorbea cu acesta ca si cand ar fi fost in viata, cu convingerea ca este auzit. Aceasta este, cu siguranta, ceea ce e bine sa facem si noi. Eu ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine.
Cateva cuvinte ale parintelui Mihai Hau, care a slujit la inmormantarea domnului Profesor:
Pascal spunea ca "la un om mare, totul este mare. La un om mediocru, totul este mediocru". Cred ca aceste cuvinte se potrivesc foarte bine profesorului Constantin Tudor. La dumnealui totul era mare: pasiunea pentru matematica, apoi corectitudinea, capacitatea de munca, inteligenta, iar in relatiile cu oamenii excela avand o caldura si o intelegere deosebita a celorlalti. Un parinte ortodox care a plecat de curand la Domnul (parintele Arsenie Papacioc) avea o vorba inteleapta: ca nu dai ceea ce ai, ci dai ceea ce esti. Astfel, profesorul Constantin Tudor daruia mereu din fiinta sa zambind si fiind atat de deschis spre comunicare. Ma gandesc ca acesta o fi motivul pentru care era atat de daruit de Dumnezeu, cu talent, cu putere de munca, cu o familie frumoasa si cu prieteni deosebiti. Cum se explica prolifica sa activitate de cercetare, daca nu printr-o viata ordonata si frumoasa, prin a face totul cu bucurie? Ca director de departament si ca sef de catedra crea in jur doar armonie. Un om placut lui Dumnezeu, cred, si de aceea sunt convinsa ca Dumnezeu nu ne va lasa fara mangaiere si fara raspunsuri la intrebarile si la problemele care au ramas in urma. Un model de modestie si de viata traita din plin, implinita prin faptul ca nu a ingropat talantul primit, ci dimpotriva. Numai ganduri bune pentru cel care asteapta din parte-ne ceva pozitiv. Si-mi aduc aminte cum povestea parintele Galeriu, ca la inmormantarea parintelui Staniloae vorbea cu acesta ca si cand ar fi fost in viata, cu convingerea ca este auzit. Aceasta este, cu siguranta, ceea ce e bine sa facem si noi. Eu ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine.
Cateva cuvinte ale parintelui Mihai Hau, care a slujit la inmormantarea domnului Profesor:
"ca toti oamenii de stiinta domnul profesor Tudor avea o relatie aparte cu Dumnezeu, si, firesc, o forma aparte de comunicare....! unii Oameni in trecerea lor pe acest pamant poarta imparatia lui Dumnezeu in inima lor tacuti, discreti, se adapa din Lumina, devenind la randul lor, purtatori si izvoratori ai luminii! Bunatatea devine o stare de spirit, iar intelepciunea modul lor de viata! Oamenii acestia cunosc faptul ca cea mai inalta calitate a Divinitatii in relatia Sa cu fiinta umana este DISCRETIA ......astfel spus, Dumnezeu este permanent prezent in viata fiecaruia dintre noi, dar nu face niciodata zgomot.....Domnul Profesor Tudor Constantin a inteles lucrul acesta ! O adevarat relatie cu Dumnezeu inseamna : DISCRETIE, DECENTA, DEMNITATE si DRAGOSTE de OAMENI!
preot Mihai Hau"
Ce spun mexicanii despre domnul profesor Tudor:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu